Glaucomul, a doua cauză de orbire după cataractă

Glaucomul este o afecțiune cronică cu potențial evolutiv, de aceea este esențială prezența la controalele periodice în funcție de recomandarea medicului oftalmolog.

La nivel mondial, glaucomul este considerat cea cea de-a doua cauză de orbire, după cataractă. Cauza principală este creşterea presiunii intraoculare, cu afectarea nervului optic şi orbire.

Glaucomul poate să apară la orice vârstă, chiar și la copil, dar este mai des diagnosticat la  persoanele cu vârste peste 40 de ani. De asemenea, la cei care au mai avut în familie cazuri de glaucom riscul de apariție al bolii este mai ridicat. Glaucomul este o boală progresivă care durează toată viața și pentru care, din păcate, încă nu se cunoaște niciun tratament care să o poată vindeca.

Iată care sunt cele mai frecvente tipuri de glaucom:

În literatura de specialitate, o prima clasificare este cea de glaucom primar și glaucom secundar.

Glaucomul este primar atunci când nu este asociat cu altă afecţiune, sau secundar, atunci când apare din cauza altei afecţiuni (oculare sau sistemice) sau din cauza utilizării unor medicamente. De asemenea, poate fi clasificat, în funcţie de starea unghiului iridocornean, în: glaucom cu unghi deschis şi glaucomul cu unghi închis (forma acută şi forma cronică).

Glaucomul primar cu unghi deschis este cea mai frecventă formă de glaucom, fiind responsabil de peste 90 % din cazurile de glaucom.

Glaucomul primar cu unghi închis este mult mai rar întâlnit și este foarte diferit de cel cu unghi deschis prin aceea că, de regulă, presiunea intraoculară crește foarte rapid.

Semne și simptome glaucom:

Din păcate, glaucomul este o afecțiune tăcută. Simptomele vizuale sunt în general absente, cu excepția cazurilor avansate de glaucom primar cu unghi deschis.

”Trebuie să menționăm că în cazurile de glaucom prin închiderea unghiului camerular, prin creșterea presiunii intraoculare, pot să apară durere oculară, senzație de tensiune la nivelul frunții dar și perceperea de halouri colorate în jurul surselor de lumină”, ne-a explicat dr. Veronica Strehăinanu, medic specialist oftalmolog la Clinica Medical Optic, din București.

Totodată, medicul susține că în cazul atacului de glaucom, considerat urgență oftalmologică, pacientul se va confrunta cu o scădere marcată a acuității vizuale. Nu în ultimul rând, ochiul devine roșu, apare durerea și o sensibilitate accentuată la lumină. Totodată, ca și simptome pot fi prezente: cefalee, greață și vărsături.

Diagnosticarea precoce este esențială!

”Este foarte important diagnosticul precoce și corect al glaucomului, precum și prevenirea progresiei bolii prin controale oftalmologice repetate. Tensiunea intraoculară și examenul fundului de ochi trebuie realizate la toate controalele”, ne-a spus dr. Veronica Strehăianu.

Conform medicului, pentru stabilirea diagnosticului de glaucom sunt necesare pe lângă consultația completă oftalmologică și investigații precum sunt:

• perimetria computerizată (câmpul vizual), investigație care ajută la evaluarea funcției nervului optic dar și la urmărirea progresiei glaucomului,
• OCT (tomografia de nerv optic),
• pahimetrie (măsoară grosimea corneei). Corneea subțire este factor de risc pentru progresia galucomului.

Care sunt opţiunile de tratamentul în cazul glaucomului?

Principalul obiectiv al tratamentului este menţinereafuncţiei vizuale. Există 3 tipuri de tratament pentru glaucom: tratament medicamentos, terapia laser, tratament chirurgical.Alegerea metodei adecvate trebuie făcută în funcţie de pacient, tipul şi stadiul bolii.

În funcţie de forma glaucomului, de momentul diagnosticării, de complianța pacientului și de afecțiunile sistemice asociate, tratamentul poate să fie:

• medicamentos: (picături oftalmice cu rolul de a scădea tensiunea intraoculară),
• intervențional: terapia laser,
• chirurgical: în situația unui caz avansat de boală și a unui management deficitar al glaucomului de-a lungul timpului sau un caz de glaucom refractar la metodele anterior descrise.

Riscul netratării glaucomului:

Netratat, glaucomul evoluează continuu mergând până la pierderea completă a vederii și uneori chiar la pierderea anatomică a ochiului.

Trebuie să reținem că glaucomul este una dintre cele mai comune cauze ale pierderii vederii la pacienții care au peste 60 de ani.

Atenție! Deoarece orbirea cauzată de glaucom este ireversibilă, indiferent de stadiul bolii, este foarte important să mergeți regulat la un control oftalmologic complet. Este esențială diagnosticarea precoce a afecțiunii și stabilirea unui tratament adecvat.